24 Octombrie, 2009

Geneza 4:9

Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

Toţi am auzit de multe ori această discuţie. Dar, deşi am auzit-o de multe ori, însemnătatea ei nu se pierde niciodată. Dumnezeu a vrut atunci şi acum să se ştie că El cunoaşte tot ce facem noi, fie că suntem sau nu suntem gata să recunoaştem acest lucru. Domnul a ştiut unde era Abel. Domnul ştia cum a murit şi cine a fost cel ce l-a omorât. Dumnezeu însă a vrut să-l facă pe Cain să se pocăiască de fapta lui, dar acesta nu a vrut. În loc de căinţă şi pocăinţă, Cain a fost arogant şi chiar de-a dreptul obraznic cu Dumnezeu. Clasic a devenit răspunsul lui Cain, „sunt eu păzitorul fratelui meu?” Mai în glumă, mai în serios, mulţi pocăiţi folosesc acest răspuns cu privire la fraţii lor de credinţă. Cain a spus că nu ştia unde era Abel...deşi nu erau foarte mulţi oameni pe pământ, doar ei patru, era oare posibil ca altul să fie criminalul?! Nu doar Cain a făcut acest lucru, ci mulţi dintre noi am căutat să-L minţim pe Dumnezeu într-un fel sau altul. Dumnezeu ne-a creat şi El ne ştie cine suntem şi ce putem. Pe El nu-L putem minţi, căci El ştie totul. Să ne ajute Domnul să nu ne ucidem fraţii, nici cu vorba nici cu fapta! Să ne rugăm Domnului să ne ierte, dacă am încercat să-L minţim şi să cerem ajutor de la El să spunem numai adevărul!