08 Aprilie, 2010

Luca 24:32

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”

Cei doi ucenici, care au mers la Emaus, au avut harul să meargă cu Domnul pe drum, iar după ce L-au recunoscut şi-au dat seama că ceva s-a întâmplat în inima lor, dar ei nu au luat aminte. Amândoi au recunoscut că în timp ce Domnul Isus a vorbit cu ei şi le-a deschis Scripturile, inimile lor ardeau. Psalmistul David a scris în Psalmul 39:3 că îi ardea inima în el şi un foc lăuntric îl mistuia, iar profetul Ieremia a scris în cartea lui la capitolul 20:9 că în inima lui era ceva ca un foc mistuitor, închis în oasele lui. El a căutat să-l oprească, dar nu a putut. Cei doi ucenici nu au spus mai mult, dar se pare că au exprimat aceleaşi sentimente ca cei doi oameni ai Lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Când Cuvântul Lui Dumnezeu este primit în viaţa cuiva, inima aceea parcă se aprinde! Se mai aprind oare inimile noastre astăzi la auzirea cuvântului Lui Dumnezeu? Mai sunt şi astăzi din aceia care sunt mistuiţi de un foc lăuntric? Cred însă că în mulţi dintre noi mai este doar cenuşa unui foc stins de mult. Să ne rugăm Domnului ca puterea învierii Lui să reaprindă în noi focul dragostei pentru El şi pentru Cuvântul Lui.