17 Ianuarie, 2010

Daniel 10:15

Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ, şi am tăcut.

Puţini au fost oamenii care au avut experienţele lui Daniel. Puţini dintre fiii oamenilor au avut viaţa, pe care acest mare om al Lui Dumnezeu, a trăit-o. Exilat de tânăr, pus în slujba împăraţilor, Daniel a rămas drept şi credincios Lui Dumnezeu, chiar când groapa cu lei era deschisă înaintea lui. În versetul de azi însă, Daniel a auzit de lucruri tainice cu privire la viitorul naţiunii lui Israel, iar în faţa acelor lucruri, a plecat ochii în pământ şi a tăcut. Ce atitudine! Ce seriozitate şi ce resemnare! Lucrurile pe care le-a auzit l-au tulburat, dar el a rămas calm, a plecat ochii şi a tăcut! Ce bine ar fi dacă toţi am face aşa, când nu înţelegem ceva! În loc să argumentăm pe ceea ce nu ştim şi nu pricepem, mai bine să plecăm ochii în pământ şi să tăcem. Poate vom fi consideraţi neştiutori sau chiar timizi, dar mai bine aşa decât să vorbim ce nu trebuie! Nu ştiu ce situaţii aveţi în viaţă, dar oridecâteori ne apar situaţii neclare, sau chiar înfiorătoare, să nu sărim la argument, ci să plecăm ochii în pământ şi să tăcem!