13 Ianuarie, 2010

Psalmul 123:2

Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.

Psalmistul a exprimat ceea ce mulţi credincioşi au simţit de-a lungul veacurilor. În vremuri bune şi în vremuri rele, copiii Lui Dumnezeu se uită la Domnul şi de la El aşteaptă milă şi îndurare. La fel ca robii care se uită la mâna stăpânului, şi noi recunoaştem autoritatea Lui Dumnezeu, dar şi bunătatea Lui. Mâna Lui este plină de putere, dar şi de har şi de îndurare. Cel credincios îşi arată totala dependenţă de Domnul şi de ajutorul Lui. Robul nu are nici un alt ajutor, decât pe stăpânul lui. El recunoaşte că stăpânul lui are puterea să-i vină în ajutor, şi crede că stăpânul se va îndura de el. Noi avem credinţa că Dumnezeu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte la El. Să nu credem că Dumnezeu a uitat de noi, ci El are planul şi voia Lui cu fiecare dintre copiii Lui. Chiar dacă pentru unii aşteptarea e mai lungă decât la alţii, mâna Lui se va deschide cu bunătate spre fiecare, atunci când El ştie. Fie ca toţi să ne încredem în Domnul şi să aşteptăm în răbdare mila Lui!