27 Octombrie, 2009

Matei 18:30

Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.

Domnul Isus a spus ucenicilor despre omul căruia stăpânul i-a iertat o mare datorie, dar el nu a vrut să ierte o mică datorie colegului de slujbă. Când acest om l-a rugat pe stăpânul lui să mai aibe îngăduinţă cu el, că va plăti, stăpânul a avut milă de el şi l-a iertat. Gestul stăpânului merită lăudat! În loc să-i dea ce a cerut, adică o amânare, el i-a iertat toată datoria. Cel iertat însă nu a putut nici măcar să facă ceea ce el a cerut de la stăpânul lui. Colegul nu i-a cerut să-i ierte datoria, ci doar să-i mai dea timp şi îi va plăti, dar acesta nu a acceptat nimic. Pentru o sumă mică, el l-a pus pe colegul lui la închisoare până îi va plăti totul. Ce josnică a fost comportarea acestuia! În contrast cu stăpânul care l-a iertat, el nu a vrut să amâne nici plata unei mici datorii. Domnul Isus a spus aceste lucruri să ne înveţe iertarea pe noi credincioşii, care am fost deja iertaţi de Dumnezeu. Noi nu am fi putut plăti niciodată preţul răscumpărării noastre, de aceea L-a plătit Domnul Isus. Când colegii noştri ne cer îngăduinţă, sau iertare, suntem noi oare gata să le-o dăm? Să ne rugăm Domnului să ne ierte orice atitudine greşită şi să ne ajute să dăm har şi iertare celor ce ne greşesc, aşa cum El ne-a dat şi ne dă nouă în fiecare zi!