18 Octombrie, 2009

Psalmul 5:4

Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.

Concluzia lui David a fost foarte corectă, deoarece Lui Dumnezeu nu-i place răul. El este bun şi bunătatea Lui dăinuieşte din neam în neam până-n veşnicie. Dumnezeu a făcut totul bun şi de aceea nu are nici o plăcere de rău. Ochiul Lui este aşa de curat, încât nu poate să se uite la nelegiuire. Cel rău nu are cum să locuiască în prezenţa Lui Dumnezeu. Doar cel mântuit şi iertat poate locui pe muntele cel sfânt. Cel care este rău şi face rău nu poate ridica capul în ziua judecăţii. David a avut de lucru cu oameni răi, dar răutatea lor nu s-a lipit de el. Chiar şi atunci când putea să facă răul, David a ales să fie bun. Bunătatea este roada Duhului în viaţa credincioşilor, de aceea noi trebuie să fim buni chiar şi cu cei care sunt răi cu noi. Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioşi să fie buni unii cu alţii, şi rugăciunea mea este ca noi toţi să ne ferim de rău şi să ne lipim tare de bine. Dacă Lui Dumnezeu nu-i place răul, de ce am iubi noi ce este rău? Să iubim şi noi ce iubeşte Dumnezeu şi să nu ne placă nici nouă ce nu-I place Lui!