06 Octombrie, 2009

Iona 1:4

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.

Iona a ajuns la timp în port la Iafo. În port a găsit o corabie care mergea exact unde el dorea să meargă, şi anume la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie să meargă departe de Faţa Domnului. Planul i-a mers cum nu se putea mai bine. Nici să fi făcut aranjamentele dinainte, nu i s-ar fi potrivit toate cum s-au potrivit în acea zi. Iona era în corabie cu alţii, care doreau să ajungă la Tars, dar nu avea nimic în comun cu ei, de aceea Iona s-a culcat. Se pare că frământarea cu privire la chemarea Lui Dumnezeu şi fuga lui, l-au obosit pe Iona, că a dormit dus. Când toate păreau „bune” pentru Iona, Domnul a trimis pe mare un vânt năpraznic. Exact ceea ce corăbierii nu aveau nevoie. Desigur că ei s-au uitat la cer şi la mare când au pornit la drum, dar nimic nu a indicat că va fi furtună. Dar asta nu era furtună obişnuită, ci a fost o furtună unica care ameninţa corabia să se sfărâme. A ştiut Dumnezeu că Iona era în corabie? Desigur! Poate El să schimbe vremea într-o clipă? Desigur! Dumnezeu este suveran, El are toată puterea în cer şi pe pământ. Poţi fugi de El unde vrei, căci El tot ştie unde te afli şi poate schimba situaţia într-o clipă. Mă rog Domnului ca noi să ascultăm de Domnul şi să nu fugim de El cum a făcut Iona. Să ştim că Domnul este atotputernic şi nimeni nu e ca El. Să-I dăm slavă şi să trăim cu credincioşie înaintea Lui.