27 Septembrie, 2009

Ioan 8:10

Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

Domnul Isus a avut tot felul de situaţii când a fost pe pământ. În cazul de faţă, cărturarii şi fariseii i-au pus în faţă o femeie păcătoasă. Domnul Isus nu le-a dat răspunsul imediat, ci a scris cu degetul pe pământ. Nu se ştie ce a scris, dar când S-a ridicat prima dată, le-a dat voie celor fără de păcat să arunce ei primii cu pietre în ea. După aceea, S-a plecat şi a scris mai departe cu degetul pe pământ. Când s-a ridicat a doua oara, nu mai era nimeni acolo decît femeia aceea. Domnul Isus a ştiut că nu e nimeni fără păcat în această lume, căci dacă ar fi fost cineva fără de păcat, El nu ar mai fi venit din cer. Dar, deşi Domnul a ştiut ce s-a întâmplat, a întrebat-o pe femeie despre acuzatorii ei. Femeia nu a ştiut unde erau, dar nici nu cred că ar fi vrut să ştie. Domnul Isus a întrebat-o dacă nu a condamnat-o nimeni? Cărturarii şi fariseii ar fi vrut ca Domnul Isus să o condamne, dar El nu a venit să condamne, ci a venit pe pământ ca lumea să fie mântuită prin El. Oricât de mulţi ar fi cei care ne acuză, atâta timp cât Îl avem pe Domnul Isus de partea noastră, să nu ne temem de nimic. Fie ca noi toţi să ne ferim de orice se pare rău şi să nu dăm prilej altora să ne acuze cu nimic. Iar dacă ne acuză, să nu ne pierdem încrederea în Domnul Isus şi ajutorul Lui.