06 Septembrie, 2009

Daniel 9:3

Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.

Atitudinea lui Daniel a fost şi va rămâne un exemplu şi o inspiraţie pentru toate generaţiile de credincioşi. Toţi am fost uimiţi de hotărârea lui de a nu se spurca cu mâncarea din Babilon. Felul cum Daniel a acţionat, ne-a inspirat la curaj şi dedicare pentru Domnul nostru. Când el a citit despre terminarea robiei, deşi era bătrân, iar speranţele unei vieţi în Israel nu mai erau prea mari, Daniel şi-a întors faţa spre Domnul. La cine se putea duce? Cine ne cunoaşte şi ne înţelege mai bine decât Domnul? Daniel a fost prea tânăr când a ajuns în robie pentru a fi considerat „vinovat,” dar Daniel nu s-a desprins de poporul lui, ci s-a identificat cu soarta lui. Când se întrezărea eliberarea poporului, Daniel s-a rugat cu post şi îmbrăcat în sac şi stând pe cenuşă. Într-o deplină stare de pocăinţă şi de adâncă smerenie, el a cerut iertare Domnului, atât pentru el cât şi pentru întreg poporul. Ce facem noi când se ivesc situaţii noi în vieţile noastre? Căutăm noi strategii, sau apelăm la experţi? Sau mergem direct la Domnul, căutându-l cu post şi rugăciune? Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea multă înţelepciune ca în orice situaţie să ne întoarcem cu faţa spre El, căutându-L cu post şi rugăciune!