23 Iulie, 2009

Luca 15:32

Dar trebuia să ne veselim, și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut și a fost găsit.

Tatăl fiului risipitor a spus aceste cuvinte fratelui mai mare al acestuia. Cu toții știm trista poveste a tânărului care nu a vrut să mai stea acasă. După ce a primit partea lui de avere a cheltuit totul, a ajuns rău de tot și apoi a venit umilit acasă. Fratele lui mai mare numai asta nu a visat. El a dus greul casei după ce a plecat fratele mai mic. Totul era pe capul lui. Nici prin cap nu i-a trecut că-l va mai vedea vre-o dată pe fratele lui mai mic. Pentru el, fratele lui era ca mort. Dar nu și pentru tata. Tata a dorit mult să-l mai vadă pe copilul plecat de acasă. Nu ni se spune, dar credem că de multe ori s-a uitat în zare să vadă dacă nu cumva se întoarce. A venit însă și ziua când tata l-a văzut pe fiul lui venind acasă. Bucuria lui a fost fără margini. El a făcut ospățul cel mai frumos pentru acel eveniment. Nu a prisosit nimic. Fratele mai mare nu a fost acasă când a venit acest risipitor...poate că nu-l primea în casă! Când el a ajuns acasă, ospățul era în toi. Toți se bucurau împreună cu tatăl care a primit pe fiul pierdut acasă. Nimeni nu a văzut ca fiind un lucru rău, numai fratele mai mare. El nu putea crede că a ajuns să vadă așa ceva. Era mirat că după toată durerea, rușinea și risipa, tata l-a mai primit pe acest frate al lui în casă. El era necăjit, nu atât pe frate cât era pe tata. Domnul ne-a arătat acest exemplu pentru a ne face să înțelegem mai bine dragostea Lui Dumnezeu. Să ne ferească Domnul de a fi ca fratele mai mare. Ca cel mic am fost, și Domnul ne-a primit. Să-L lăudăm pe Domnul că ne-a primit și să-I fim totdeauna mulțumitori pentru aceasta.