Psalmul 19:13
Păzește de asemenea pe robul tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
Psalmistul David s-a rugat Domnului să-l păzească de mândrie. Era foarte ușor pentru el să fie mândru. Din ciobănaș la Betleem, a ajuns șeful armatelor lui Saul, învingător asupra lui Goliat, și apoi împăratul lui Israel. Nimeni în generația lui, nu a fost ca el. David și-a dat seama că mândria îl paște și pe el cum l-a păscut pe Saul. Saul a început foarte smerit, dar a uitat și astfel a ajuns la cădere. David a învățat lecția și de aceea s-a rugat ca să fie păzit de mândrie. Mândria merge înaintea căderii, dar smerenia duce la slavă! Știm noi oare lecția aceasta? De mici am învățat că mândria nu e bună, iar la biserică am auzit că nu avem cu ce să ne mândrim, chiar dacă am vrea să o facem! Nu avem nimic care să nu fie primit de la Domnul, așa că cel mai bine este să umblăm smeriți cu Domnul și atunci vom fi feriți și de păcatele mari și de cele mici!
No comments:
Post a Comment